Despre trufa

Dintre ciupercile care cresc sub pamânt, trufa este cea mai preţioasă, deoarece se dezvoltă numai în anumite locuri care îndeplinesc o sumedenie de condiţii atât ale solului cât şi condiţiile climaterice, iar pentru a le identifica este nevoie de câini special dresaţi. Cantităţile recoltate sunt foarte mici, faţă de cerinţele crescânde ale cunoscătorilor.

Trufa creşte aproape de suprafaţă, astfel fisurează pamântul sau chiar iese la suprafaţă o parte din trufa. Culegătorii francezi şi astăzi sunt atenţi la fisurile de sol, care îi duc pe urmele trufei.

După câţiva autori de scrieri teologice, despre trufa se vorbeşte şi în Biblie în istoria soţiilor lui Jacov, Rachel şi Lea, dudaimul se asociază cu trufa.
Stiinţa cataloghează ca şi trufa originală ( Tuber), numai cele care fac parte din rândul Tuberales. Aici se include trufa alba (Choiromyces) şi trufa de nisip (Mattirolomyces terfezioides).


Şi această specie de ciupercă se reproduce prin spori. Sporii sunt răspânditi de către insecte, animale şi apă. Sporii alcătuiesc micoriză cu diferite plante, precum stejarul, plopul, teiul şi alunul. Pentru ambii rezultă numai avantaje din această legătură nevăzută, deoarece ciuperca ajută copacul să absoarbă subsanţe minerale, iar ciuperca primeşte de la copac substanţe nutritive rezultate prin procesul de asimilare.
În Europa trufa este cunoscută şi căutată; micologii cunosc de la Mediterană până în Laponia nenumărate locuri, din cele cca.500 de specii cunoscte până în prezent, dintre ciupercile care cresc sub pământ, 298 sunt indigeni şi se găsesc în Europa.

Le plac zonele de pădure, dar se găsesc şi în zonele de semi deşert sau cele mlăştinoase.Iubesc clima caldă şi umedă, de aceea cele mai multe specii se găsesc în aceste zone. Trufele iubesc solurile cu PH-ul ridicat cu stratul gros de humus şi cu precădere pădurile de stejari sau fagi bătrâni, unde sunt puţine plante de adâncime, iar copacii se găsesc la cca. 10 m distanţă unul faţă de celălalt, dar nu este exclus ca trufa să fie găsită şi în soluri mai slabe.
 

De obicei, trufa creşte la o adâncime de 15-20 cm, dar s-au semnalat cazuri când au fost găsite la adâncimi 50 de cm. Un lucru este cert, cu cât copacul este mai bătrân, cu atât se găseşte la o distanţă mai mare de trunchiul copacului, ceea ce înseamnă că trebuie căutat în raza de 0,5-3,5 m. Cele mai multe specii se găsesc vara şi toamna, dar trufa de iarnă se poate găsi şi sub stratul de zăpadă.
Căutarea trufei se face, de obicei, cu ajutorul porcilor sau al câinilor dresaţi, dar sunt care caută trufa după anumite semne ( sol crăpat, iarbă arsă, sau o anumită specie de muscă, Suilla gigantea, roiesc destul de des deasupra locurilor unde se găseşte trufa). Mai este o metodă de căutare a trufei, cea cu sapa, metodă, care face cel mai mult rău pentru că astfel se distruge habitatul trufei.

Semnele distincte ale trufei: de obicei are formă rotundă sau formă de bulb, uneori cu aspect neted, dar de cele mai multe ori aspect zbârcit. Poate fi scorburoasă sau plină, cu model de marmură sau interiorul poate prezenta aspect de labirint. Culoarea diferă în funcţie de mărime şi vârstă. Mărimile trufelor sunt între mărimea unei frăguţe şi cartof, dar s-au găsit şi exemplare mai mari.
 
Deoarece, în ultimul timp, pe piaţă a crescut cererea de trufă, în laboratoare, se creează micoriză artificială, spre exemplu pe rădădcina unui stejar sau alun, care se plantează într-un sol special pregătit, asigurăndu-se irigarea şi protecţia solului. După aproximativ 10 ani se pot recolta trufe o perioadă de pâna la 30 de ani.
Dar, nici aşa nu se poate ajunge să se satisfacă toate cerinţele, în zilele noastre, vraja şi valoarea culinară a trufei este redescoperită, astfel, ecoul trufei
aduce noi prieteni din lumea întreagă.